Sarcina schimba creierul unei mame pentru totdeauna

Sarcina schimba modul de gandire al unei mame, dar conform cercetatorilor, influenteaza si modul in care functioneaza creierul.  Iata ce se intampla exact in creierul femeilor gravide, in cadrul unui studiu recent desfasurat alaturi de concluziile catorva cercetari anterioare acestuia.

Concluziile studiului

Sarcina este considerat un eveniment profund cu un impact semnificativ asupra intregii existente din punct de vedere fizic, emotional, intelectual, insa cercetari recente demonstreaza si modul in care se schimba irevocabil creierul gravidelor.

Cercetarile recente desfasurate de doctorul Liisa Galea de la Universitatea din British Columbia (interesata de modul in care hormonii afecteaza creierul si comportamentul) si prezentate la Conferinta Anuala Canadiana de Neurostiinta in data de 25 mai 2015 a demonstrat faptul ca efectele hormonale ale sarcinii persista timp indelungat asupra creierului mamelor:  “cercetarile noastre recente demonstreaza ca o sarcina anterioara influenteaza cunoasterea si neuroplasticitatea ca raspuns la terapia hormonala, demonstrand ca maternitatea modifica permanent creierul”.

Conform acestui studiu, tipul de estrogen produs de femeile varstnice afecteaza in mod negativ neuroplasticitatea (abilitatea creierului de a invata lucruri noi, modul in care traseele neuronale din creier se modifica ca raspuns la diferiti factori) in cazul subiectilor animali care au nascut. Altfel spus, estrogenul produs de femeile aflate la postmenopauza ingreuneaza abilitatea femeilor de varsta mijlocie de a invata lucruri noi si de a crea amintiri. Pe de alta parte, amintirile si agilitatea mentala a femeilor care nu au experimentat sarcina au fost imbunatatite prin expunere la acest hormon. Hormonii postmenopauza au imbunatatit functionarea continua a creierelor soarecilor care nu au fost insarcinati. Expunerea la tipul de estrogen produs de femeile tinere a imbunatit rezultatele cognitive pentru mame, dar si pentru cele care nu au nascut niciodata.

Rolul terapiei hormonale

Terapia hormonala este prescrisa pentru a ameliora simptomele menopauzei la femei; in aceasta perioada creste riscul bolii lui Alzheimer (nu si alte forme de dementa), iar hormonii pot trata declinul cognitiv, in mod variabil.

Cercetarea mentionata anterior ar putea explica de ce efectele terapiei hormonale sunt variabile, mai ales ca nu s-a acordat atentie formelor de estrogen utilizate in cadrul acesteia (estradiol, estron si estriol). Astfel, estradiolul, o forma de estrogen predominant la femeile tinere (si cel mai potent) a avut efecte benefice, in timp ce estronul, o forma de estrogen predominant la femei varstnice (si cel mai putin potent) nu a avut. In plus, pentru acesta din urma efectele depind de prezenta sarcinii: soarecii care au nascut au prezentat dificultati in invatare.

De asemenea, studiul a urmarit si modul in care este influentata neuroplasticitatea de cele doua forme de estrogen. Doctorul Galea s-a axat aspra unei anumite zone a creierului, denumita hipocamp (importanta in memorie si abilitate spatiala) si a remarcat ca ambele forme de hormoni au sporit productia de celule noi intr-o zona denumita girus dentat la tinere. Totusi, numai estradiolul cronic (nu estronul) a sporit spemnificativ supravietuirea acestor noi neuroni si a unei proteine implicate in neuroplasticitate. Estradiolul cronic a imbunatatit si performanta femelelor soarece tinere intr-un test comportamental denumit labirint de apa (test de memorie si orientare); soarecii care au primit terapie hormonala bazata pe estradiol au gasit solutia mai rapid decat cei care au primit estron.

In final s-a analizat modul in care maternitatea determina modificari in arhitectura conexiunilor din hipocamp; mai exact in cazul soarecilor primipari (o singura sarcina) si al celor nulipari (nicio sarcina).  Terapia bazata pe estron a imbunatatit invatarea la soarecii de varsta mijlocie nulipari, insa a afectat-o negativ la soarecii primipari (care au demonstrat si o reducere in neurogeneza-nasterea neuronilor).

Rezultatele studiului ar putea fi utilizate in crearea tratamentelor hormonale menite sa remedieze probleme cerebrale (mai exact cele de tip neurodegenerativ asociate imbatranirii) ale femeilor, mai ales ca estronul este o componenta a celei mai des utilizate forme de terapie hormonala pentru femei.

Alte cerecetari care atesteaza modificari ale creierului gravidelor

In cadrul unui studiu publicat in revista Neurostiinta Comportamentala, cercetatorii condusi de Pilyoung Kim (psiholog comportamental) de la Universitatea Yale au descoperit ca dupa nastere mamele au prezentat creiere de dimensiune mai mare; studiul a implicat 19 femei si testari RMN la 2-3 saptamani dupa nastere si apoi la 3-4 luni dupa nastere. Femeile participante nu sufereau de depresie postpartum si alaptau. In urma compararii testarilor, femeile au prezentat modificari mici dar semnificative in anumite zone ale creierului: mai multa materie cenusie in hipotalamus, lob parietal, cortex prefrontal, amigdala si substantia nigra (joaca rol in procesarea emotiilor, intelegere si motivatie materna).  Se ia in considerare faptul ca depresia postnatala este legata de o dezvoltare mai redusa a anumitor zone cerebrale (prin urmare entuziasmul legat de nastere/copil este corelat de aceasta dezvoltare sau de lipsa ei-nu se cunoaste insa care din ele este cauza si care este efectul), jucand insa un rol si nivelul crescut de hormoni-estrogen, oxitocina si prolactina.

Expertii considera faptul ca modul in care se comporta mamele are stransa legatura cu un sistem de placere din creier ce implica zone cum sunt substantia nigra ce creeaza dopamina, un transmitator chimic care interactioneaza cu anumite celule cerebrale si determina o stare de bine. Odata ce creierul primeste aceste semnale, mamele urmaresc sa repete actiunile care au declansat mecanismul. Astfel, s-a realizat si un studiu in 2008 (condus de Lane Strathearn) publicat in revista Pediatrie, in care mamele care au privit fetele zambitoare ale copiilor au prezentat active semnalele de recompense. Autorii sai au considerat similar procesul celui care apare in cazul dependentilor de cocaina.

Acelasi cercetator, Strathearn, in anul 2009 in cadrul unui studiu publicat in revista de Neuro-psiho-farmacologie  a observat si faptul ca tipul de atasament realizat de o mama fata de copil este transmis de la o generatie la alta, jucand un rol important propriile experiente din copilarie in tiparul dezvoltarii creierului (conteaza insa si ereditatea si mediul). Mai exact, mamele care au prezentat un tip de atasament sigur cu copilul au avut reactii diferite, echilibrate fata de bucuria/plansul copilului, in timp ce mamele cu un atasament mai putin sigur au manifestat dezgust, durere, neliniste la plansul copilului.

La nivelul creierului, retelele care devin sensibilizate in special dupa nastere sunt cele care presupun vigilenta si proeminenta sociala (amigdala), precum si retelele de dopamina care stimuleaza punerea pe primul loc a copilului. Conform medicului Ruth Feldman: “am demonstrat ca in timpul primelor luni de indragostire apar modificari similare intre parteneri. Incidental, este vorba de aceleasi circuite care fac bebelusii sa miroasa atat de bine pentru mame, conform unui studiu din 2013.”

In final, trebuie mentionat faptul ca si tatii pot experimenta modificari cerebrale similare cand sunt implicati in rolul lor in mod profund, modificari cauzate nu de oxitocina, ci sustinute de o retea socio-cognitiva care de dezvolta in creierul ambelor sexe mai tarziu in viata.

Surse:

www.livescience.com; www.empowher.com; www.eurekalert.org; www.kidspot.com.au