Nasterea mea naturala in apa acasa cu bebelus in prezentatie pelviana

Katie, cunoscuta bloggerita din spatele brandului Wellness Mama, a povestit cum a nascut natural in apa acasa in cazul unui bebelus cu prezentatie pelviana. Mamica expune cu lux de amanunte cum a decurs totul si va invitam sa aflati si voi in continuare.

Katie este mama a nu mai putin de 6 copii si, privind in urma, realizeaza ca niciuna din nasterile sale nu a fost normala, cu atat mai mult cu cat a avut parte de o nastere pelviana in apa, chiar acasa. Astfel, a trecut prin nasterea “standard”, de spital, cu toate interventiile, printr-un travaliu de 26 de ore, printr-o cezariana care i-a salvat viata, printr-o nastere vaginala dupa cezariana, printr-o nastere acasa in prezentatie pelviana de 15 ore si in final prin una in prezentatie pelviana tot acasa, in apa. Din toate aceste nasteri a ramas cu multe lucruri importante:
– A invatat importanta unei echipe de incredere la nastere
– A invatat ca este mai puternica decat credea si a inteles importanta relaxarii si a rezistentei in travaliu
– A invatat ca nu poate controla intotdeauna totul si ca cel mai bun plan poate sa fie altul decat cel dorit sau asteptat
– A invatat ca nu trebuie sa aiba asteptari cu privire la travaliu si nastere
– A invatat sa aiba incredere in corpul sau si sa lupte pentru alegerile pe care le doreste
– A invatat ca doua nasteri nu vor fi niciodata la fel

Nasterea cu prezentatie pelviana in apa

Desi Katie credea ca dupa 5 nasteri va sti cum decurg lucrurile, in special pentru ca toti bebelusii au venit pe lume la aproximativ 39 de saptamani, se astepta ca ultima sa aiba loc la aceeasi data. Dar, la aproximativ 36 de saptamani gestationale, a aflat ca bebelusul se afla pozitionat in prezentatie pelviana (nici acest lucru nu era strain de ea, dat fiind faptul ca 2 dintre ceilalti copii au fost asezati astfel la un moment dat). Din acest motiv, a inceput aplicarea unor tehnici care sa incurajeze rasucirea copiilor, a asezat pungi cu mazare inghetata pe stomac, a pus bebelusului muzica, a incercat si acupunctura. Insa copilul a avut in plan sa vina pe lume cu posteriorul in fata.

Contractiile au inceput sa apara chiar cand sotul sau era plecat de acasa. Au debutat noaptea si erau puternice, succedandu-se la intervale de 4-5 minute, pentru ca in final sa fie la distanta de 3 minute si de 1 minut. Pentru ca se resimteau inconfortabil, Katie a chemat moasa pentru a verifica situatia si atunci contractiile au incetat. S-a simtit destul de rusinata pentru alarma falsa si trezirea moasei, dar s-a bucurat ca sotul sau ar fi putut prinde nasterea. A doua zi, exact cand se pregatea sa adoarma, contractiile au reinceput si au persistat pana la ora 5 dimineata din nou. Si iar s-au oprit.

A crezut ca este de vina stresul plecarii sotului si faptul ca afara era zapada si gheata. Insa tiparul s-a repetat in fiecare noapte, de la ora 1 la 5, chiar si dupa ce sotul sau a revenit acasa. Erau intense si inconfortabile, nu neaparat dureroase, dar faceau imposibil somnul. Astfel a realizat ca are parte de un travaliu prodormal; apare la femeile care au nascut mai mult de 3 copii, corpul incercand sa aseze copilul in pozitia potrivita. In cazul sau, acest lucru se petrecea noaptea. Lucrurile au continuat timp de 4 saptamani, incat epuizarea a atins cota maxima. De altfel, depasise cu o saptamana data probabila a nasterii si se resemnase cu ideea ca bebelusul nu se va naste.

Insa, intr-o noapte, dupa debutul contractiilor, a observat ca acestea nu s-au mai oprit la ora 5 si au continuat pe durata zilei, la 4-5 minute distanta, durand 45-60 de secunde. Nu era convinsa ca va naste, asa ca s-a decis sa faca curatenie, sa gateasca si sa organizeze diverse lucruri, fara a realiza ca de fapt corpul sau ii transmitea semnalul ca va naste. Abia la ora 6:30 dupa cina, contractiile au devenit de la inconfortabile dureroase. La acel moment si-a anuntat moasa ca este posibil sa aiba in curand nevoie de ea.

Dupa ce a culcat copiii la ora 7:30, contractiile s-au intetit, fiind la distanta de 3 minute si deranjante, asa ca a trimis un mesaj moasei ca travaliul era cert. Deoarece restul nasterilor au avut travalii mai lungi de 24 de ore, Katie credea ca va mai dura ceva. Iar ideea de a suporta aceste contractii inca 20 de ore nu era chiar fericita. Moasele au ajuns la ea acasa in jurul orei 9 seara, iar ea s-a plans ca nu mai poate rezista atatea ore.

A simtit de asemenea ca are nevoie de sprijinul sotului in timpul contractiilor. In pauza dintre ele putea vorbi si glumi si spera ca isi va cunoaste bebelusul pana la pranz. Deoarece contractiile se intensificau, in jurul orei 9:30 moasele i-au sugerat sa intre in cada. Apa a ajutat la atenuarea durerii si a simtit ruperea membranelor in jurul orei 9:45. Datorita unei experiente de cativa ani de doula, in acest moment a inceput sa constientizeze ce i se intampla; era un fel de discutie cu sine insasi.

Dupa ruperea apei nu a simtit imediat nevoia sa impinga, ceea ce este normal cand bebelusul nu preseaza cervixul. Insa era clar ca travaliul era real, dar nu stia cat de avansat. Katie a inceput sa simta presiune pe osul pubian si in partea frontala a corpului, putand simti copilul cum coboara. Moasele i-au sugerat sa stea in patru labe, iar presiunea s-a intensificat aproape imediat, simtind copilul cum coboara. Incerca sa se relaxeze, dar nu putea pentru ca nu ajunsese inca fotograful pe care il astepta pentru imortalizarea nasterii. De asemenea, stia ca trebuie sa astepte pana la dilatatie completa de la nasterile anterioare, asa ca a inceput sa respire calm, printre gamete si dureri, dar a avut noroc ca sotul sau i-a fost alaturi.

Iata ca a simtit o nevoie incontrolabila de a impinge la ora 9:55. La prezentatiile pelviene senzatia este diferita (nu ca la defecatie), ci mai degraba ca si cum osul pubian era rupt in doua, iar soldurile dislocate. A impins lent timp de cateva minute si a simtit cum copilul coboara, iar apoi mai tare. A fost mai dificil decat la celelalte nasteri. Stia ca mai avea putin si durerea se va termina, asa ca a impins cu putere, senzatia de arsura s-a intensificat si a simtit o oarecare usurare cand fundul bebelusului a iesit. Moasele monitorizau situatia, dar nu au atins copilul pentru a nu-l speria (ar fi putut ridica mainile inainte de a veni pe lume).

Au iesit dupa posterior, si picioarele impreuna, fiind o prezentatie pelviana completa. Din acest motiv etapa impingerii a fost anevoioasa, pentru ca trebuia sa expulzeze abdomenul si picioarele copilului deodata. Dupa inca o impingere capul si mainile au iesit, iar moasele au ridicat fetita din apa. Momentul de bucurie resimtita a inlocuit imediat disconfortul orelor anterioare. Nu putea crede ca a reusit! Katie si-a tinut fetita in brate dupa 41 de saptamani de sarcina, o luna de travaliu prodormal si 3 ore de travaliu care au meritat din plin. Scorul sau Apgar a fost de 10, fiind si cel mai mare copil dintre cei 6.

Dupa nastere a iesit din apa, a eliminat si placenta si a putut sta in pat cu bebelusul. Restul copiilor inca dormeau linistiti, iar ea la randul sau a putut sa se odihneasca in acea noapte.

Acest travaliu a fost cel mai scurt, dar si cel mai dur. Dar de asemenea, si preferatul mamicii Katie deoarece s-a simtit complet sustinuta de echipa sa de nastere. Ea considera ca au contribuit urmatoarele la aceasta nastere dificila: o echipa de incredere, consumul de curmale si travaliul prodormal. Din pacate, nasterea acasa nu este sustinuta in statul unde traieste Katie, iar moasele care au ajutat-o nu sunt certificate si au trebuit sa foloseasca mult mai multe resurse pentru a-i monotoriza corespunzator sarcina.

Sursa:
http://wellnessmama.com