De ce presiunea de a fi un părinte perfect se extinde acum și la naștere
17 Ianuarie 2025
Acum câteva săptămâni, după o zi lungă de muncă și mai multe lupte cu copilul meu de 30 de kilograme, m-am prăbușit pe canapea și mi-am deschis telefonul. Eram deja în al treilea trimestru, iar apropierea travaliului îmi ocupa mintea. Și telefonul meu știa asta. Știa că vreau să fiu un părinte perfect.
Până să-mi dau seama ce se întâmplă, urmăream deja un videoclip pe care îl va recunoaște imediat oricine a fost însărcinată în era Instagramului și TikTok-ului. În el, un „antrenor de naștere” demonstrează poziția corectă de relaxare în timpul sarcinii. Se pare că ar trebui să stau dreaptă, cu picioarele pe podea și șoldurile deschise – sau, și mai bine, în poziția fluture – pentru a mă asigura că bebelușul meu se poziționează „optim” pentru naștere.
Am vrut să arunc telefonul cât colo. Eram extenuată, la naiba. De ce nu puteam pur și simplu să mă ghemuiesc pe canapea și să-mi las mintea să se odihnească o clipă? De ce trebuia ca absolut fiecare lucru pe care îl făceam să fie adaptat sarcinii mele?
Dar tentația de a fi un părinte perfect care face totul perfect era imposibil de ignorat.
Voiam să fiu acea mamă care excelează la fiecare aspect al nașterii, care își aduce copilul pe lume în cel mai bun mod posibil. Așa că m-am ridicat, mi-am pus picioarele pe podea, mi-am deschis șoldurile și am expirat. Și nu eram singura adeptă a Nașterii Perfecte: videoclipul avea jumătate de milion de vizualizări.
A naviga pe rețelele sociale ca femeie însărcinată înseamnă să fii bombardată cu o mie de lucruri pe care ar trebui să le faci pentru a optimiza experiența nașterii.
Nu vorbesc despre lucrurile de bază, de bun simț, cum ar fi cursurile de educație prenatală sau crearea unui plan de naștere. Într-o țară cu o rată alarmantă a mortalității materne, trebuie să acordăm mult mai multă atenție asigurării sănătății femeilor însărcinate. Mă refer la industria în creștere a influencerilor de naștere, care își promovează stilurile preferate de naștere prin postări sponsorizate, servicii de consultanță și cursuri online. Există susținători ai tuturor stilurilor posibile: de la nașterea „naturală” (fără intervenții și fără epidurală), la nașterea „extatică” (obținută prin hipnoză și alte tehnici mentale), nașterea „controlată total” (adică cezariană programată) și chiar „nașterea liberă” (care are loc în afara oricărui sistem medical sau al moașelor).
Multe dintre aceste discuții despre optimizarea nașterii sunt bine intenționate. Dar ele alimentează și o narațiune absurdă: ideea că nașterea poate fi stăpânită. Modul în care naștem – sau cum credem că vom naște, înainte ca realitatea să ne lovească – a devenit un nou criteriu după care ne definim și ne judecăm ca părinți. Într-un moment deja încărcat de anxietate, Evanghelia Nașterii Perfecte le oferă viitorilor părinți un nou motiv de stres.
Iluzia controlului este iluzia de părinte perfect
Pentru mulți părinți care așteaptă un copil, alegerea unui stil de naștere este o încercare de a-și asigura controlul. Sau, mai precis, iluzia controlului asupra uneia dintre cele mai intense și imprevizibile experiențe ale vieții.
Când Megan Nash, asistentă de fizioterapie din Roanoke, Virginia, se pregătea să nască, a urmărit influenceri care promovau tehnici de respirație și mantre pentru a controla durerea nașterii fără medicație. Își imagina scenele familiare de pe Instagram – femei lăcrimând de fericire, radiind în timp ce își țin în brațe nou-născuții.
„Îmi imaginam o experiență minunată, naturală, eliberatoare”, spune ea. „Pentru că asta părea posibil, bazându-mă pe ceea ce vedeam pe rețelele sociale.”
Apoi, a venit realitatea travaliului. A ajuns să ceară epidurala. Această decizie i-a adus imediat alinare fizică, dar și sentimentul apăsător că și-a dezamăgit copilul și pe ea însăși. „M-am simțit vinovată”, spune ea. „Dacă nu am reușit să rezist, să o fac fără ajutor, asta însemna că sunt slabă?”
Sentimentul de vinovăție a urmărit-o și acasă. Când fiica ei nou-născută s-a dovedit a fi un bebeluș colicos și agitat, Nash a dat peste o postare care compara epiduralele cu administrarea de fentanil la bebeluși. Era o afirmație complet falsă, dar s-a întrebat dacă nu cumva agitația fiicei sale era vina ei. Abia când a întâlnit o altă mamă, care avea aceleași probleme, dar născuse acasă fără medicație, și-a dat seama că lucrurile ar fi putut decurge la fel indiferent de alegerile ei. „A fost o eliberare să înțeleg că poate nu a fost vina mea”, spune Nash.
„Am luat decizia corectă, dar tot m-am simțit vinovată”
Sarah Denney, profesoară în Indianapolis, credea că nașterea pe o parte ar fi „optimă” pentru a evita rupturile și a facilita recuperarea. Salvasem zeci de videoclipuri care susțineau această idee. Dar realitatea? „Am fost în agonie, întinsă pe o parte, împingând, cu un picior ridicat în aer. Și tot am suferit o ruptură”, își amintește ea.
Chiar și cei care se simt bine cu alegerile lor ajung să se îndoiască de ele. Shannon Wolfman, o mamă din Indianapolis care a avut o cezariană, nu regretă operația. Dar social media a făcut-o să se întrebe dacă nu cumva intervenția medicală a afectat legătura ei cu copilul. „Obiectiv, știu că am luat decizia corectă la momentul respectiv”, spune ea. „Dar comparațiile, atât online, cât și în general, sunt copleșitoare. T efac să vrei să fii un părinte perfect.”
Ștergerea Instagramului: cel mai bun plan de naștere
Scriu despre sănătatea femeilor. Dar asta nu m-a împiedicat să cad pradă Evangheliei Nașterii Perfecte și să vreau să fiu un părinte perfect. Dependența mea de Social Media nu doar că mi-a amplificat anxietatea pentru viitoarea naștere, ci m-a făcut să-mi reevaluez și prima experiență.
Oricine nu este prins în capcana rețelelor sociale ar spune că prima mea naștere a decurs bine. Am citit câteva cărți. Am făcut meditație pentru a gestiona durerea și mi-am pregătit fișe cu poziții de travaliu și tehnici de respirație. Travaliul a durat 22 de ore și a fost epuizant, chiar și cu epidurala. Dar am născut o fetiță sănătoasă și am plecat din spital mai fericită ca niciodată.
Acum, la 36 de săptămâni de sarcină, planul meu de naștere este clar: voi face ce am făcut și data trecută. Și, cel mai important, am făcut un lucru diferit pentru a-mi asigura o Naștere Bună: am șters Instagramul.
Articol scris de Amelia Harnish pentru Business Insider
