Ce este bebelușul velcro și de ce atașamentul exagerat nu este periculos

9 August 2024

de Mihaela Dobre

Bebelușul velcro este subiectul acestui articol. Haideți să aflăm cum își dau părinții seama că au un bebeluș velcro, ce înseamnă asta și ce este de făcut.

Cum îți dai seama că ai un bebeluș velcro

Înainte de toate, menționăm faptul că „velcro” se traduce prin „scai”, „cu arici”. Așadar, este ușor de intuit ce este bebelușul velcro, nu?

Cei mai mulți bebeluși se simt bine și în siguranță când sunt ținuți în brațe, dar unii dintre ei pot dezvolta anxietate de separare, care îi poate afecta pe cei din jurul lor. Bebelușii velcro sunt mulțumiți doar atunci când sunt ținuți în brațe și imediat ce sunt puși jos încep să plângă. Deloc surprinzător, părinții sau cei care se ocupă de creșterea acestor bebeluși au senzația că nu pot face nimic, deoarece întotdeauna sunt cu puiul de om în brațe.

Micuții care sunt incluși în categoria acesta nu dorm bine decât dacă sunt ținuți în brațe. Ei se trezesc frecvent în timpul nopții sau la somnul de prânz. În felul acesta, și copilul și părinții sunt privați de somn. Și doar știm cât de important este somnul pentru toți, indiferent de vârstă.

Iată câteva motive pentru care poți avea un bebeluș velcro:

Colicile.
Gazele abdominale sau intoleranțele ori
alergiile alimentare
Erupția dentară
Personalitatea copilului. Pur și simplu,
unii copii sunt mai sensibili și au mai multă nevoie de prezența celor din jur,
să îi simtă aproape.

Ce spun părinții care au un bebeluș velcro

„Înainte de a avea copii, mă bucuram de spațiul personal. Îmbrățișări? Poate una rapidă dacă chiar te plăceam. Acum îmi plac îmbrățișările cu copiii mei, dar cel de-al doilea copil a dus lucrurile la un nou nivel. Are aproape doi ani și jumătate și stă lipit de mine așa cum stă ariciul („velcro” în original – n.r.) de adidașii lui. Este un copil velcro (mă rog, preșcolar).

Nu sunt singura cu un bebeluș velcro. Câteva videoclipuri de pe TikTok dezvăluie câteva opinii clare legate de cum să gestionezi lucrurile când ai un bebeluș care are nevoie constant de contact fizic, indiferent de ceea ce faci prin casă”, scrie o mamă pe parents.com.

@varneyfamily
This girl is my velcro baby. Getting anything done can be challenging. 🥹But I know one day she won’t want me anymore. #mom #velcrobaby #clingy #momlife #toddler #1yearold
♬ Funny – Gold-Tiger

În acest video se poate observa cum un toddler, văzând că mama sa urmează să urce scările pentru a lăsa niște lucruri sus, începe să plângă și fuge după ea. Mama, care nu apucă să urce prea multe scări, coboară, ia în brațe copilul, care imediat se oprește din plâns, și merg împreună sus.

„Aceasta este bebelușul meu velcro”, scrie mama în descrierea acelui video. „Să fac orice poate fi o provocare. Dar știu că într-o zi nu o să mă mai vrea pe mine.”

@arielvidal_
Got this moment on video when I was trying to record my everyday vlog. This is literally the REAL and RAW of motherhood 😭 having a velcro baby is no joke. At times i feel so guilty having things undone but it’s impossible to do some things one handed🥹 afternoon gets even crazier because my son is autistic and has his own challenges who need attention. MOTHERHOOD is HARD. Being at home 24/7 is HARD it is not the easy way 😅🥲 . . . #momsoftikok #sahmlife #motherhood #motherhoodunplugged #motherhoodunfiltered #reality #momlife #foryou #momcontent #momstruggles #momchallenge
♬ original sound – Ariel 🍓

În videoclipul de mai sus, postat tot pe TikTok, se vede o mică parte din viața unei alte mame cu un bebeluș care are nevoie să fie ținut constant în brațe. Bebelușul, cum este lăsat jos, începe să plângă și se liniștește numai atunci când mama lui îl ia din nou în brațe.

Se poate observa și textul care însoțește videoclipul, iar textul se traduce ca așa: „Când cineva îți spune că îți este ușor deoarece stai acasă cu copilul, dar tu stai cu copilul în brațe TOATĂ ziua”.

„Să ai un copil velcro nu este o glumă”, scrie această mamă. „Sunt momente în care mă simt vinovată că nu fac unele lucruri, dar este imposibil să faci unele lucruri cu o singură mână. La prânz este chiar mai greu, deoarece fiul meu suferă de autism și se confruntă cu propriile provocări care necesită atenție. Să fii mamă este dificil. Să fii acasă 24/7 este greu. Nu este calea ușoară.”

După ce au văzut aceste videoclipuri, urmăritorii celor două mame s-au grăbit să ofere sfaturi, iar în comentariile lor, cei mai mulți sugerează ca bebelușii să fie lăsați să plângă, iar mamele să facă ceea ce au de făcut.

„Îl las pe al meu să plângă puțin dacă tatăl este acolo, deoarece și mama are nevoie de o pauză”, a scris cineva.

„Lăsați-i să plângă uneori. Va fi OK”, a scris altcineva,

„Lasă bebelușul să plângă. Faci lucrurile dificile pentru tine”, a fost un alt comentariu.

Părinții care au bebeluși velcro nu au fost de acord cu astfel de sfaturi și comentarii. „Oamenii care au scris în comentarii că pur și simplu copilul trebuie lăsat să plângă, cu siguranță nu știu ce înseamnă să ai un copil care are atâta nevoie de tine”, a scris cineva. „După o vreme, să lași pur și simplu copilul să plângă devine greu pentru toată lumea. Dacă pot să îmi continui treaba ținându-mi copilul la șold, atunci cu siguranță o voi face. Sunt alături de tine, mamă.”

Acestea sunt câtva dintre opiniile celor care au bebeluși cu atât de multă nevoie de contact fizic, dar și ale celor care poate nu știu cum este să te afli într-o astfel de situație. Dar ce spun specialiștii în legătură cu acest aspect atât de delicat?

Ce poți face

Pentru început, părinții trebuie să știe niște lucruri importante. Bebelușul velcro nu încearcă să manipuleze sau să le facă dificilă viața părinților. Nu este nimic în neregulă cu cei mici, dar nici cu părinții lor.

„Specialiștii susțin că pentru bebeluși, apropierea fizică de părinți sau de cei care îi îngrijesc îi face să se simtă în siguranță. „Este normal să vedem că acest comportament se intensifică în jurul vârstei de 6 până la 9 luni, pe măsură ce bebelușii încep să fie în apropierea mai multor oameni, ceea ce intensifică nevoia lor de a avea o confirmare a siguranței”, spune Kiana Shelton, asistent social clinic, licențiată în Texas.

Alt specialist, Abbey Sangmeister, spune: „Bebelușii sunt velcro deoarece au un atașament sănătos și securizat față de părinte. Atașamentul securizat este fundația pentru un bebeluș și un copil să poată crește și să se poată dezvolta într-un mod sănătos”.

Deci, atașamentul exagerat nu este periculos. Cu toate acestea, este greu pentru părinți în multe momente, motiv pentru care experții vin cu sfaturi care le-ar putea fi de folos.

Profitați de momentele împreună

Părinții sunt sfătuiți să profite de momentele alături de copiii lor și să ia și ei o pauză. Să îi lase pe cei mici să plângă nu este o bună opțiune deoarece în astfel de momente copiii au nevoie de conexiune, care este fundația unui atașament securizat.

Creați-vă o rutină

Rutina îi poate arăta copilului care sunt momentele în care părintele poate să fie foarte aproape și când nu. Astfel, se poate crea un ritm pentru copil, dar și pentru părinte. Copiii au posibilitatea de a ști ce urmează să se întâmple, lucru care poate să le reducă anxietatea.

Pași mici, dar importanți

Ce înseamnă asta? Simplu! Părintele poate începe prin a sta departe de copil timp de 30 de secunde, apoi se întoarce la el. După aceea va sta departe de copil un minut, apoi trei minute și tot așa, până când puiul de om se va obișnui să stea departe de părinte pentru mai mult timp.

Comunicarea ajută

Știm cât de importantă este comunicarea în general, în orice relație interumană. Așa că în relația cu bebelușii nu trebuie exclusă. Să pleci de lângă copil când nu se uită, nu este o idee bună. Pe de altă parte, să vorbești cu el, să îi spui ce urmează să se întâmple, ar putea să diminueze anxietatea copilului. Spre exemplu, poți spune: „Mami are nevoie de o pauză. Va mai dansa cu tine pe următoarea melodie, după care vom lua o pauză” sau „Mami are nevoie de o pauză. Cât timp fac asta, de ce nu colorezi sau construiești ceva? Voi veni lângă tine după cinci minute”. Și este important ca părintele să se întoarcă după cinci minute, pentru a construi un atașament securizat și pentru ca cel mic să aibă încredere în viitor în ceea ce îi spune părintele.

Să ai grijă de tine este de asemenea important

Sigur că și părinții contează, așa că și ei au nevoie de timp pentru ei. Asta înseamnă că este în regulă să ai ajutor, să îți faci timp și pentru tine, ba chiar să ceri ajutorul unui specialist, să mergi la terapie când sau dacă ai nevoie.

Acceptă personalitatea copilului tău

Poate fi tentant să faci comparații, dar stai departe de ele, deoarece nu sunt de ajutor. Acceptă personalitatea copilului tău și gândește-te că va veni o vreme, mai curând decât îți poți imagina, când bebelușul velcro va deveni un copil independent, care nu va mai sta lipit de tine toată ziua.

Cere ajutorul cuiva

Ai nevoie de ajutor, așa că nu te teme să îl ceri. Nu le poți face pe toate și este în regulă. Roagă pe cineva să te ajute, chiar mai multe persoane, astfel încât să îți fie și ție ușor.

Și nu uita că este doar o perioadă mai dificilă, că va trece cât ai clipi, chiar dacă în momentele în care pari copleșită, când nu poți avea timp pentru cât de multe lucruri vrei să faci, pare că așa va fi întotdeauna. Nu-ți face griji, nu va fi întotdeauna așa.

Așadar, bebelușul velcro este acel bebeluș care are nevoie de contact fizic, de părinți sau de îngrijitori cât mai mult în preajma lor. Dar experții spun că atașamentul exagerat nu este periculos, deci nu vă faceți griji. Va fi bine, mai bine, mai ușor, chiar dacă în clipele grele nu pare deloc așa.

Surse: