29 Aprilie 2025
Te-ai întrebat vreodată dacă bebelușii au amintiri din primele lor luni de viață? Cum se face că învață să recunoască chipuri, să râdă la sunetul vocii tale și totuși, mai târziu, nu pot relata aceste momente? Mulți părinți se întreabă dacă bebelușii își amintesc fiecare zâmbet sau lacrimă din primele luni de viață. Știința vine acum cu răspunsuri fascinante care schimbă felul în care privim dezvoltarea emoțională și cognitivă a celor mici.
Un studiu de referință realizat de cercetători de la Universitatea Yale, în colaborare cu alți specialiști internaționali, și publicat în prestigioasa revistă Science, aduce dovezi clare: bebelușii nu sunt pasivi în fața lumii din jur, ci înregistrează activ informații și formează amintiri. Folosind imagistica fMRI, echipa a analizat reacțiile cerebrale a 26 de copii cu vârste cuprinse între 4 luni și 2 ani, expuși la imagini familiare și noi.
Când un bebeluș vede pentru prima dată o imagine, hipocampul său se activează intens – semn clasic al formării memoriei. La revederea aceleiași imagini, reacția indică recunoașterea și consolidarea amintirii. Acest fenomen demonstrează că, de fapt, bebelușii își amintesc totul, sau cel puțin o mare parte din ceea ce trăiesc, chiar dacă mai târziu aceste amintiri nu vor fi accesibile în mod conștient.
Fenomenul de „amnezie infantilă” are explicații neurologice bine fundamentate. Deși hipocampul bebelușilor este funcțional și participă la formarea amintirilor, el continuă să se maturizeze până în copilăria târzie. Structuri cerebrale ca hipocampul anterior și cortexul prefrontal, esențiale pentru stocarea memoriei autobiografice, nu sunt complet dezvoltate la naștere.
Pe de altă parte, limbajul joacă un rol foarte important. Fără capacitatea de a verbaliza trăirile, bebelușii nu pot organiza și consolida amintiri în forma narativă în care adulții și le păstrează.
Un aspect fascinant subliniat de cercetători este că tipul de experiențe emoționale trăite de bebeluși contează enorm. Confortul, iubirea, răbdarea și atenția primite de la părinți sunt îmbinate adânc în rețeaua lor emoțională internă.
Astfel, chiar dacă micuțul tău nu va povesti despre primele zâmbete sau despre modul în care îl alinai noaptea, acele sentimente de siguranță vor rămâne pentru totdeauna parte din structura personalității sale. Bebelușii își amintesc totul, chiar dacă nu o pot exprima în cuvinte.
În jurul vârstei de 2-4 ani, odată cu dezvoltarea limbajului și maturizarea hipocampului, copiii încep să formeze amintiri narative. Acestea sunt acele povești care vor putea fi povestite și retrăite mai târziu.
Până atunci, memoria lor este mai degrabă implicită: tipare emoționale, reacții la stimuli cunoscuți, senzații de confort sau nesiguranță.
Fiecare moment de iubire, îngrijire și conectare contează. Bebelușii își amintesc totul prin structuri emoționale profunde, care vor influența relațiile lor, stima de sine și felul într-un care vor percepe lumea. Dăruiește-i micuțului tău amintiri pline de lumină și încredere – și chiar dacă nu ți va spune niciodată „îmi amintesc”, ele vor fi acolo, în inima lui.
Surse:
Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.