8 Iulie 2024
Vreau să avortez… Sunt cuvintele care poate atrag cel mai mult atenția în titlul articolului. Mai jos vom reda traducerea unui text care detaliază povestea anunțată în titlu.
„Era anul 2011, iar lucrurile din viața mea începeau în sfârșit să se așeze. Trecuse aproape un deceniu de când renunțasem la colegiu, la 19 ani, și imediat am rămas însărcinată – o experiență comună în rândul femeilor care, ca mine, au fost crescute în sânul Bisericii.
Timp de mai mulți ani am simțit că viața mea a fost pusă pe pauză. Prima mea sarcină a avut ca rezultat un bebeluș născut fără viață, apoi am rămas din nou însărcinată. Apoi am rămas însărcinată de încă două ori. Am crescut trei copii.
De-a lungul timpului, Biserica a început să mă controleze, iar în acest punct îmi domina viața. Visam să îmi continui educația și nu îmi mai doream alți copii.
Am lucrat, cu bebelușii lângă mine, la birou, în cadrul unei afaceri a Bisericii. Am socializat aproape numai cu membrii ai Bisericii.
Când am împrumutat un film neaprobat de la o prietenă din afara Bisericii, ea a fost nevoită să mi-l aducă într-o pungă maro, iar eu am tras draperiile înainte de a-l viziona.
M-am simțit ușurată când familia mea s-a mutat în Pittsburgh, rupând astfel legăturile cu Biserica ce devenise atât de toxică.
Imediat ce am putut face asta, mi-am pus un sterilet. Nu mai voiam să rămân din nou însărcinată.
Apoi, trei ani mai târziu, steriletul nu a funcționat și am rămas însărcinată.
Am fost distrusă. Tocmai împlinisem 30 de ani, iar cel mai mic copil al meu urma să înceapă grădinița. În timpul celor zece ani în care viața mea a fost pusă pe pauză, soțul meu a avansat în carieră, devenind din ce în ce mai puțin un sprijin pentru mine acasă. Din cauza absenței sale constante și din cauza faptului că nu își aducea contribuția în casă, relația noastră a început să fie lipsită de orice conexiune emoțională și intelectuală, așa că am decis să avem un mariaj deschis pentru a vedea dacă ne putem simți împliniți alături de alți parteneri.
Când am reluat legătura cu prietena mea din copilărie, Jill, am început să dezvolt sentimente pentru ea. Deși eram la începutul relației, ea m-a ajutat să umplu golul emoțional pe care îl simțisem până atunci. Am avut relații intime prima dată chiar înainte să aflu că sunt însărcinată.
Inițial, ginecologul a cerut un set de analize de sânge pentru a verifica nivelul hormonilor. Când analizele au dezvăluit faptul că sunt însărcinată, medicul mi-a scos steriletul, spunând că mi-ar pune viața în pericol dacă ar rămâne acolo și că aș putea pierde sarcina.
Dar analizele pe care le-am făcut după aceea au indicat o creștere a nivelului hormonilor. Era o sarcină viabilă. Am început să plâng în cabinetul medicului, care s-a purtat frumos cu mine și nu m-a judecat deloc. Mi-a spus că va avea grijă de mine după avort, dacă doresc să-l fac. Partenerul meu a spus că decizia îmi aparține, dar el nu își mai dorea încă un copil. În această privință am fost amândoi de acord.
Chiar și așa, m-am simțit foarte vinovată. S-a întâmplat cu o lună înainte de aniversarea morții primului meu bebeluș. M-am mustrat: Cum să renunț la un copil după ce am pierdut un copil dorit? Chiar dacă relația noastră nu era tocmai una stabilă, aveam suficienți bani, aveam doi părinți acasă, iar eu eram capabilă din punct de vedere fizic să am grijă de încă un copil. Ca urmare a valorilor Bisericii cu care am crescut, am simțit că nu am un motiv real să fac asta.
Abia după ce am vorbit despre durerea mea cu cineva apropiat am auzit un lucru care mi-a permis să justific avortul pe care doream să îl fac. Prietena mea mi-a spus că avortul va «face lucrul pe care steriletul nu a fost capabil să îl facă». Am decis să merg mai departe.
Am petrecut mare parte din recuperare singură. Biserica m-a învățat un lucru: dacă o persoană se întoarce împotriva ta, toată lumea va face același lucru. Chiar dacă nu am mai fost în sânul bisericii de trei ani, chiar dacă acum locuiesc într-o zonă liberală, zile întregi am sângerat pe canapea, simțind că nu este sigur să cer ajutorul comunității.
În ultimii zece ani am ținut cumva secret lucrul acesta. Nu am vorbit nici măcar cu majoritatea membrilor familiei despre acest subiect. Dar poveștile precum cea pe care am împărtășit-o acum ne ajută să fim empatici.”
Aceasta este povestea unei femei care a trecut prin multe încercări, după cum se poate vedea din textul de mai sus. „Vreau să avortez”, și-a spus ea când a aflat că steriletul nu a împiedicat-o să rămână însărcinată. I-a fost greu, s-a simțit vinovată, a fost singură în cea mai mare parte a timpului în care s-a recuperat.
Tradus și adaptat după I was raised in a fundamentalist Christian church and gave birth 4 times before turning 30. After my IUD failed, I had an abortion because I didn’t want any more kids.
Sursă:
Gestionarea modulelor cookie pe site-ul Naste Natural Informatii Suplimentare
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.