Sfatul specialistului la Scoala Parintilor Responsabili: Fricile mamicilor la nastere si la aparitia bebelusului

Doamna psihoterapeut Roxana Stoica https://www.facebook.com/Psihoterapeut-Roxana-Stoica-870375309692469/ a vorbit la Scoala Parintilor Responsabili despre Fricile mamicilor la nastere si la aparitia bebelusului. Tati, ai grija de mami!

Astazi voi vorbi despre fricile care apar la intampinarea bebelusului, fei ca s-a nascut, fie ca urmeaza sa se nasca. Subiectul parenting este unul foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un timp prea scurt, insa voi incerca sa va aduc cat de mult din informatiile pe care le detin, in special cele despre gestionarea fricilor. Voi puncta cateva aspecte vizavi de provocarile pe care le intampinati, cu siguranta sunteti familiarizati cu multe dintre ele. Voi discuta putin despre nevoile comune ale partenerilor si ce le diferentiaza, despre teoria fricii si nu o voi face cu scopul de a va aduce mai multa anxietate, ci din contra, de a intelege mecanismele prin care aceasta ia amploare si cum poate fi stopata, solutii in gestionarea fricilor si cateva recomandari.

Intr-adevar, aparitia bebelusului este un moment unic, un moment special, insa vine la pachet cu multe provocari. Bebelusul nu vine din pacate cu manual de utilizare. Si atunci este nevoie sa va confruntati cu aceste provocari si sa le depasiti pas cu pas. Aceste provocari apar pe mai multe paliere. La nivel fiziologic mamica este direct vizata si resimte toate aceste modificari, la nivel psihologic ambii parteneri pot fi influentati. Din punct de vedere intrapersonal este nevoie de asumarea unui rol nou, cu care unii dintre dumneavoastra poate nu sunteti obisnuiti. Cei care nu sunt la primul copil au o oarecare familiaritate. Se confrunta insa cu asumarea rolului de parinte a doi copii si asa mai departe. Iar la nivel interpersonal este vorba de reconfigurarea relatiei de cuplu.

Schimbarea in general presupune un efort de adaptare si este nevoie in primul rand sa va asumati aceste schimbari, sa va asumati faptul ca veti deveni parinti, pentru ca reprezinta primul pas in gestionarea tuturor acestor provocari.

Pentru mame sunt modificarile hormonale. Care de multe ori aduc un tsunami emotional. Trecerea de la ras la plans, de la bucurie la tristete, la disperare si asa mai departe. Pentru acest lucru este vinovat sistemul hormonal, creste nivelul de estrogen, de progesteron si atunci puteti sa va asteptati si poate ati si experimentat multe dintre dumneavoastra aceste stari. Ele nu persista insa de-a lungul sarcinii, nu sunt la acelasi nivel intotdeauna. Bineinteles ca mai apar oboseala, epuizarea, poate dificultati de concentrare tot din cauza hormonilor. Si se poate intampla ca si imaginea de sine sa fie afectata din cauza acumularii unui numar de kilograme, a modificarilor corporale care survin in perioada graviditatii. Insa as vrea sa nu va definiti prin felul in care aratati. Pentru ca oricum femeia insarcinata are o luminozitate aparte, transmite o energie aparte. Si pe langa aceasta energie aveti multe calitati. Sunteti valoroase prin ceea ce sunteti nu neaparat prin felul in care aratati.

Si apetitul sexual este influentat, in primul trimestru de sarcina scade, in al doilea creste, iar in al treilea scade din nou. Prin urmare este nevoie de intelegere si de asumare a acestor schimbari. Si ce am observat din discutia cu mamicile care au ajuns la mine in terapie, multor dintre ele li se pare ca perioada aceasta este grea si va tine la nesfarsit. Vestea buna este ca e in editie limitata. Se incheie si dupa ce am facut follow up dupa ceva timp s-a confirmat lucrul acesta. Este important sa va setati mental ca vor trece toate dificultatile pe care le intampinati.

Provocarile pentru tati sunt diferite. Pentru ca este nevoie sa se adapteze la noile nevoi ale partenerei, e nevoie sa isi creasca nivelul de responsabilizare, creste nivelul de solicitare pentru ca devine implicat in tot felul de actiuni cu care nu este obisnuit si poate beneficiaza de mai putin atentie. Sugestia mea este sa raspundeti pozitiv nevoilor partenerei si sa-i oferiti sprijinul de care are nevoie. Insa si pentru mame este important sa nu uitati de nevoile sotului sau ale partenerului dumneavoastra, pentru ca este important acest echilibru in cuplu pe care il cultivati permanent.

Mentionez pe scurt tulburarile post partum. Pentru ca nu vreau sa insist asupra lor, insa as vrea sa retineti care sunt simptomele, sa le puteti recunoaste in cazul in care apar si pentru a putea lua masuri in cel mai scurt timp. Baby blues apare la cateva zile dupa nastere, dureaza aproximativ 2 saptamani, este o stare pasagera in care persista poate insomnia, iritabilitatea, anxietatea, instabilitatea emotionala si starea de oboseala. Este ceva normal pentru nastere. Insa depresia post partum poate aparea pe tot parcursul primului an dupa nastere. Si aceasta seamana cu o depresie clasica in care este prezenta lipsa interesului pentru activitati, sentimente ambivalente fata de bebelus, inapetenta, dificultati de somn, sentimente de vinovatie, anxietate, pana la ideatii suicidare. Fiti atente daca apar aceste simptome pentru ca exista solutii pentru depresia post partum, nu este ceva normal, cu care trebuie sa traiti. Nu sunteti singuri in tot acest proces.

Revenim la nevoile emotionale ale partenerilor. Sunt nevoi comune, nevoi fundamentale ale oamenilor. Nevoia de suport, de siguranta, de protectie, de atentie, de afectiune si intelegere, avem cu totii aceste nevoi, inclusiv mamica. La ea inainte si dupa nastere nevoile sunt mai ample, sunt la un nivel mai ridicat. In ceea ce ii priveste pe tatici si ce puteti face pentru ei atunci cand se poate este sa-i apreciati, sa le oferiti un sentiment al competentei atunci cand se ocupa poate de bebelus, de acceptare pentru micile greseli pe care le fac, recunoastere, valorizare si nevoia de intimitate. Aceste nevoi sunt comune. Pot interfera, insa am particularizat in functie de specificul acestei situatii.

De ce trebuie sa fim atenti la nevoi? Este necesar acest lucru pentru ca frustrarea nevoilor favorizeaza dezvoltarea fricilor. In conditiile in care nevoile nu sunt satisfacute in cuplu se produce un dezechilibru care vulnerabilizeaza. Si atunci este cu atat mai greu sa treceti peste provocarile vietii.

Fricile sunt in general declansate de catre sistemul de supravietuire innascut care se afla in sistemul amigdalian in creier. Este prima formatiune, una dintre cele mai vechi ale creierului, care este responsabila cu supravietuirea. Se mai numeste si creierul emotional. In acel moment in care apare un declansator, un pericol perceput, se declanseaza o serie de reactii. Fiziologice, poate, teama, organismul devine mai incordat si se pregateste pentru lupta, pentru supravietuire. Insa fricile de multe ori nu sunt legate de un pericol real, ci au legatura cu niste erori de gandire si vulnerabilizeaza statusul psiho-emotional atat al mamicii, insa se pot transfera si la bebelus. Si atunci un copil despre care nu gasim motive pentru care sa fie agitat sau irascibil sau iritabil este in felul acesta. Pentru ca poate in timpul sarcinii sau post sarcina mamica a manifestat o anxietate crescuta si i-a influentat sistemul emotional.

Voi intra pe scurt in mecanismele fricii. Acestea sunt de obicei declansate de ceva extern. Poate de o situatie sau de un gand. Acestea interfereaza cu particularitatile individuale si trec prin sistemul de convingeri personale, in sensul ca incep sa interpretez ce se intampla in realitate, sa interpretez evenimentele. Si atunci imi evaluez resursele in functie de evenimentul din exterior si daca il percep drept amenintator atunci apar o serie de reactii, si fiziologice si comportamentale si emotionale. In acest sistem de convingeri se pot strecura diferite erori, erori de gandire, pe care le avem cu totii, pentru care nu sunteti responsabili in mod direct, pentru ca acestea pot fi invatate. Se invata, se predau, de la parinti, din mediu si asa mai departe. Si atunci aici este de lucru, la sistemul de convingeri pentru a avea niste reactii corespunzatoare realitatii.

Erorile de gandire frecvente – daca se intampla ceva de ordin medical privim ca si cum ar fi sfarsitul lumii. Inainte sa ne uitam la solutii si la variante si sa luam lucrurile pas cu pas. Anticiparea viitorului – anticiparea este una dintre cele mai parsive erori de gandire si cele mai prezente in dezvoltarea temerilor. Incep sa proiectez un viitor si sa ma intreb cum va fi. Oare voi reusi sau nu? Cum va fi copilul meu? Ce se va intampla? Citirea gandurilor – atunci cand interpretam atitudinile persoanelor din fata noastra si vedem ca ne-au privit intr-un anumit fel si cred despre noi ca nu suntem competenti sau ca nu stim ce spunem. Nu avem de unde sa stim ce gandesc ceilalti. Suprageneralizarea este o alta eroare de gandire si imperativele categorice – trebuie. De ce trebuie? Trebuie aduce foarte multa presiune. Nu este o actiune voluntara. Aleg, vreau, imi propun, imi doresc. Trebuie ma frustreaza. Nu credeti chiar tot ce ganditi. Pentru ca mintea de multe ori poate lua un curs care nu este neaparat in avantajul vostru. Alte erori de gandire – standardele nerealiste, perfectionismul – vreau sa fiu parintele perfect, vreau sa fiu cel mai bun parinte. Este un pic cam mult. Orientarea catre trecut – ce-ar fi fost daca? Daca as fi facut mai bine sau nu as fi facut mai bine? Ma tine blocat si ma infraneaza in primul rand sa imi traiesc prezentul si sa gasesc solutii si sa ma descurc. Personalizarea sau blamarea, intoleranta la frustrare, desconsiderarea pozitivului sunt o serie de erori care pot aparea in mintea noastra si care sa ne influenteze perceptia.

Dadeam mai devreme exemple – cum ma voi descurca? Va fi copilul meu sanatos? Voi fi un parinte bun? Voi repeta greselile parintilor? Voi fi ca inainte? Cu siguranta dumneavoastra aveti sute de astfel de ganduri. Aceste intrebari sunt traduse in creier drept afirmatii. Pentru ca creierul nu stie sa raspunda la astfel de intrebari. Si atunci daca ma intreb cum ma voi descurca, nu inseamna ca s-ar putea sa nu ma descurc. Si asa mai departe, este tot o anticipare.

O sa va propun un exercitiu foarte scurt de a lucra cu aceste ganduri. In momentul in care identificati ca aveti o stare emotionala neplacuta, exista un disconfort, poate nu o teama foarte mare sau o tristete ampla. Incercati sa surprindeti ceea ce ganditi. Vedeti care este gandul si acestuia adresati-i cateva intrebari. In primul rand sa va intrebati daca este logic si sa incercati sa va amintiti de aceste erori de gandire, sa vedeti care dintre ele este sau daca s-a strecurat vreuna. Dupa aceea sa va intrebati daca aveti vreo dovada cum ca acel gand este adevarat. Adica ca nu voi fi un parinte bun. De unde stiu ca nu voi fi un parinte bun? De unde stiu ca nu ma voi descurca? Unde scrie? Imi este util sa gandesc in acest fel? De obicei nu prea pentru ca imi creeaza foarte multa anxietate si nu inseamna ca voi gasi solutii mai bune pentru ca resursele mele interne sunt aceleasi. Incercati sa reformulati discursul astfel incat sa fie in concordanta cu datele realitatii.

Ca mecanisme de gestionare a fricilor avem mecanisme adaptative si dezadaptative. Cele adaptative analizeaza corect datele realitatii, se face o evaluare scurta si se aplica strategia de rezolvare de probleme. Vedem care sunt optiunile, de ce este nevoie si se trece la actiune. Cele dezadaptative – printre ele se numara evitarea. Imi este atat de teama de aceste emotii incat evit situatiile care mi le genereaza. Evit sa ma uit la stiri cu copii bolnavi. Sau evit discutii sau prezenta unor elemente de acest gen. Evitarea se poate face intr-un mod destul de disfunctional, prin abuz de alcool, tutun, negare si chiar resemnare. Capitularea este un alt mecanism de adaptare, de gestionare a temerilor disfunctionale. Este acel lamento – iau frica de buna si zic ca asta se va intampla si ca nu am iesire, nu am ce sa fac, totul este rau. Nu face decat sa adanceasca starea, nu sa rezolve problema. Supracompensarea este tendinta exagerata de a detine controlul – dar nu intr-un mod relaxat, ci intr-unul tensionat, de exemplu cautarea foarte multor informatii, trezirea din 10 in 10 minute si verificarea bebelusului. Poate conduce la hiperprotectivitate ce nu ajuta pe nimeni. Nici pe bebelus si nici pe dumneavoastra.

Ca sa punctez cateva strategii de gestionare functionale, in primul rand informarea corespunzatoare, din surse specializate, sigure. Sa stiti ca informatiile acelea sunt de baza. Pregatirea in general creste nivelul de incredere si reduce anxietatea. Sa va pregatiti pas cu pas. Corectarea erorilor care influenteaza perceptia realitatii, eliminarea comportamentelor disfunctionale, pe cele care intretin temerile. Este un comportament disfunctional sa vorbiti incontinuu despre temerile dumneavoasta pentru ca ramaneti acolo. Este in regula sa le descarcati si sa le exprimati, insa nu perpetuarea lor. Este foarte importanta construirea suportului, ca in moment dificile sa aveti deja niste persoane pe care sa va puteti baza. Fie ca sunt parinti, fie ca sunt prieteni, fie ca sunt vecini, rude, cautati construirea acestui suport. Poate informal si formal daca este vorba despre situatii medicale. Stabiliti o relatie de incredere cu medicul dumneavoastra, cu moasa, daca este nevoie apelati la un psiholog, in functie de particularitatea problemei, dar este important sa va faceti un plan. Ca atunci cand va confruntati cu dificultati vulnerabilitatea este mare si este pacat sa o duceti singuri. Pentru ca noi nu suntem facuti sa traim singuri. Din acest motiv traim in comunitate, ca sa impartasim si sa ne sustinem reciproc. Tehnicile de relaxare reprezinta o alta modalitate de gestionare a fricilor si de indepartare a lor. De la tehnici de respiratie pe care le puteti invata de la medic, tehnici de relaxare musculara (detensioneaza sistemul nervos), meditatia si mindfulness. Acesta din urma este un curent imprumutat din Orient care sustine si perpetueaza trairea prezentului. Concentrarea pe prezent, nu pe trecut, nu pe viitor. Este vorba despre un trait in mod constient.

Hipnoterapia este o solutie sau poate fi in cazul in care aveti nevoie de sporirea concentrarii sau de managementul durerii. Chiar pentru nastere sau pentru managementul altor tipuri de dureri sunt tehnici specifice de concentrare si de distragere a atentiei astfel incat sa percepeti durerea diminuat.

Scurte recomandari – comunicati autentic cu partenerul dumneavoastra nevoile, temerile, gandurile, sentimente, idealuri, planuri. Alocati momente pentru o astfel de comunicare. Nu va temeti sa impartasiti grijile, intimitatile pentru ca suportul partenerului conduce la crearea unor relatii sanatoase pe termen lung si la cultivarea sanatatii fizice. Gestionati emotiile inainte de a avea consecinte asupra bebelusului, luati-va o perioada de pauza daca apare vreun conflict. Planificati activitati placute, este foarte important si in timpul sarcinii si dupa, atunci cand exista riscul de depresie. Incercati sa nu stati numai in casa. Chiar daca vine cineva si pentru o ora va suplineste prezenta este foarte bine sa iesiti si sa incepeti sa faceti niste lucruri care va fac placere. Acest aspect face parte din preventie ca sa nu faca mai apoi parte din tratament.

Va doresc sa va mentineti calmul si sa traiti aceasta experienta de a fi parinte intr-un mod cat mai curios. Cu mai putine temeri.

Afla mai multe direct de la specialist!