Experiențele traumatice la naștere pot influența negativ alăptarea

Nașterea este adesea un moment de bucurie intensă, însă pentru unele mame, poate fi o experiență stresantă și traumatizantă, cu efecte pe termen lung asupra alăptării. Trauma la naștere poate rezulta atât din complicații fizice, cât și din stres psihologic, mai ales atunci când mamele se simt neajutorate sau neînțelese în timpul travaliului. Studiile indică faptul că până la una din trei mame consideră nașterea ca fiind traumatică, iar aproximativ 4% dezvoltă tulburare de stres post-traumatic (PTSD).

Cercetările arată că mamele care au fost mulțumite de îngrijirea primită și au perceput pozitiv experiența nașterii au avut o probabilitate mai mare de a alăpta și de a continua alăptarea și după primul an al copilului.

Îngrijirea pozitivă, caracterizată prin respect, sprijin și informare adecvată, contribuie la creșterea încrederii materne, esențială pentru o alăptare de succes. În schimb, mamele care au trăit experiențe negative în timpul nașterii au fost mai puțin predispuse să alăpteze sau să mențină alăptarea pe termen lung.

Trauma la naștere poate afecta legătura timpurie dintre mamă și copil, determinând sentimente de detașare emoțională.

Această detașare, combinată cu presiunea socială de a alăpta, poate amplifica sentimentele de inadecvare sau vinovăție. Unele mame descriu senzația de a funcționa pe pilot automat, îngrijindu-și copilul fără o conexiune emoțională profundă. Altele simt o presiune intensă de a continua alăptarea, în ciuda stresului psihologic resimțit. Pentru unele, alăptarea poate deveni un memento dureros al traumei, intensificând sentimentele negative și determinându-le să evite alăptarea pentru a nu retrăi experiența traumatică.

Recuperarea fizică după o naștere traumatică, în special după intervenții de urgență precum cezariană sau utilizarea instrumentelor medicale, poate face alăptarea dificilă din punct de vedere fizic. Durerea, oboseala și mobilitatea redusă pot îngreuna poziționarea corectă a copilului sau realizarea unei atașări eficiente. Aceste obstacole fizice, combinate cu stresul emoțional, pot duce la frustrare și la întreruperea alăptării.

Citește și: Aproape că am murit când s-a născut fiica mea – trebuie să se facă mai multe pentru mamele care au o naștere traumatică

Este nevoie de îngrijire adecvată

Pentru a sprijini mamele care au trecut printr-o naștere traumatică, se recomandă îngrijirea informată asupra traumei, unde profesioniștii din domeniul sănătății recunosc și înțeleg impactul traumei asupra bunăstării individului. Aceștia ar trebui să ofere îngrijire care să abordeze atât aspectele fizice, cât și pe cele emoționale și psihologice ale pacientelor. Sprijinul emoțional, prin consiliere sau grupuri de suport, poate ajuta mamele să proceseze experiențele traumatice și să reducă sentimentul de izolare. Asistența practică din partea consultanților în alăptare poate aborda probleme precum atașarea și producția de lapte, făcând alăptarea mai puțin stresantă. În plus, o rețea solidă de parteneri, familie și prieteni poate oferi reasigurare și ajutor practic, creând un mediu în care mamele se simt împuternicite să navigheze prin alăptare și recuperare.

Un început traumatic nu trebuie să definească parcursul maternității. Cu sprijinul adecvat, mamele pot depăși trauma, recăpăta încrederea și construi legături puternice cu bebelușii lor, fie prin alăptare, fie prin alte interacțiuni de îngrijire. Îngrijirea clinică pozitivă și înțelegerea traumei la naștere sunt esențiale pentru a sprijini mamele în tranziția de la un început dificil la o experiență maternă împlinită.