1 mama, 3 povesti ale nasterii: epidurala, cezariana, naturala dupa cezariana

Iata 3 povesti ale nasterii experimentate de o mama. Ea a trecut, pe rand, printr-o epidurala, o nastere cezariana si o nastere naturala dupa cezariana. Cu ce impresii a ramas si ce metoda de nastere o considera cea mai buna veti afla chiar de la ea.

“In cautarea tipului perfect de nastere, am trecut printr-o nastere vaginala cu anestezie epidurala, o cezariana si o nastere vaginala dupa cezariana fara medicatie. Iata ce am invatat.
Cand eram gravida, nu aveam nicio idee despre cum arata nasterea perfecta. Am urmat niste cursuri. Am citit niste carti. Am practicat meditatia.
De fapt, procesul nasterii este complet diferit de ceea ce auzi la cursuri, citesti intr-o carte si vizualizezi in minte. Ca parinti, invatam sa facem tot ce e mai bine cu darurile care ne-au fost oferite. Privind in urma la fiecare din cele trei nasteri, foarte diferite, ma simt norocoasa ca am experimentat o nastere vaginala cu epidurala, o cezariana si o nastere vaginala dupa cezariana fara medicatie.
Sunt deseori intrebata “care a fost cea mai usoara?’ Adevarul sincer este ca fiecare travaliu si nastere a fost provocatoare din punct de vedere emotional si fizic. Fiecare nastere a rezultat in aparitia unui bebelus frumos, sanatos pentru mine ca sa-l iubesc si sa-l pretuiesc pentru tot restul vietii, asa ca fiecare nastere a fost perfecta.

Nasterea vaginala cu epidurala

Cu primul copil, mi s-a indus travaliul la exact 40 saptamani. Doctorul meu pleca in vacanta si m-a recomandat inducerea nasterii. O puteti numi gandire naiva sau decizie in conditiile unei burti umflate, dar am consimtit. Corpul meu, insa, nu s-a impacat prea bine cu medicamentele de inducere a nasterii si am fost consemnata la pat. Travaliul a fost intens si dupa ore de travaliu, vomitat si plans, am decis sa incercam o epidurala. Chiar si cu anestezia epidurala, puteam simti contractiile, dar corpul meu s-a relaxat aproape imediat. M-am dilatat curand pana la 10 cm. Pe masura ce medicatia incepea sa nu mai functioneze, doctorul si sotul meu mi-au tinut genunchiii indoiti si mi-au spus cand sa imping. Dilatatia rapida a cauzat rupere (n.r. ruptura perineala) care a necesitat copci imediat dupa nastere.
M-am simtit putin dezamagita ca am avut nevoie de o epidurala pentru a ma ajuta in controlul durerii, dar stiam ca am facut cele mai bune alegeri in baza informatiilor pe care le-am avut. Fiica mea s-a nascut cu 3.05 kg, cu cordonul ombilical in jurul gatului. Avea o culoare albastruie si a primit un scor Apgar de 2. Cordonul a fost taiat si a fost examinata si a trecut rapid la un al doilea scor Apgar de 9. Doctorul mi-a spus ca daca ar fi fost mai mare sau daca nasterea ei ar fi survenit mai tarziu, se poate sa fi existat mai multe complicatii. Poate ca inducerea travaliului a fost alegerea corecta. Am putut sa o alaptez imediat si am fost externata a doua zi. Imi amintesc cum stateam afara langa piscina in acea noapte cu noul meu bebelus in brate iar stelele straluceau, gandindu-ma ce norocoasa am fost sa o am in viata mea.
Procesul nasterii m-a lasat epuizata si obosita fizic, dar de asemenea revigorata. Nasterea cu epidurala este dificila in mintea si corpul tau, dar atat de plina de satisfactii.

Cezariana

Al doilea copil a intrat in lume cu o cezariana de urgenta. Eram in parc si am stiut ca ceva nu era in regula. Calatoria la spital, sonorul monitoarelor, inducerea travaliului esuata, intalnirile cu doctorii – toate pareau sa se petreaca intr-o ceata si ma simteam cu inima franta. Bebelusul avea doar 37 saptamani si prezenta semne de suferinta, asadar am avut nevoie de cezariana. M-au impins intr-o camera si au pus o perdea peste pat. Sotul meu a stat langa mine in timp ce am ascultat medicii tachinandu-se in legatura cu jocul de baseball al copiilor lor si imi taiau muschii. Nu a fost exact ce imi imaginasem drept o “nastere de vis.”
El a venit pe lume cu o greutate sanatoasa de 3,630 kg, dar avea probleme cu respiratia si sectia de terapie neonatala intensiva l-a ajutat. In timp ce el era dus departe, mi-am rugat sotul sa stea cu bebelusul nostru. Stiind ca el era acolo m-a facut sa ma simt putin mai bine. Nici macar nu am apucat sa-i vad fata pana la 4 ore dupa nastere. Cum stateam singura in pat, lacrimile imi curgeau pe obraji. O asistenta medicala a aparut in camera sa ma verifice si mi-a inmanat o poza a fetei lui dolofane tipand. Si mai multe lacrimi au cazut.
Stigmatul unei nasteri cezariene este atat de real si am simtit o imensa povara a esecului ca mama care nu si-a nascut copilul in “modul corect”. Faptul ca nu am putut sa-l alaptez sau sa-l tin imediat in brate m-a facut sa ma simt atat de singura. Apoi, am privit la bebelusul frumos din bratele mele si am stiut ca faptul ca am avut parte de o cezariana a fost modul corect.
Ca parinti, luam decizii importante pentru familia noastra. Asigurandu-ne ca nastem in cel mai bun mod posibil atat pentru mama cat si pentru copil este important. O cezariana este dura cu mintea si corpul vostru. Timpul de recuperare a fost putin mai lung decat la nasterea anterioara, dar suportabil. Nu am putut sa o iau in brate pe fiica mea de 3 ani din cauza restrictiilor la ridicare, dar m-am revansat lasand-o sa se catere langa mine pentru imbratisari. Mi-a luat un an bun sa redobandesc suficienta putere pentru a face abdomene, dar am putut sa imi alaptez bebelusul, sa ma plimb si in general sa fiu o mama buna incepand din momentul in care am fost reuniti in camera de recuperare.

Nasterea vaginala dupa cezariana fara medicatie

Pe parcursul celei de-a treia sarcini, medicul obstetrician m-a intrebat daca vreau sa programez o cezariana. Am refuzat deoarece ea imi calculase deja probabilitatea de succes o unei nasteri vaginale dupa cezariana prin intermediul unui algoritm statistic. Aveam sanse mari si mi s-a dat posibilitatea sa incerc.
“Scopul” meu pentru aceasta nastere a fost sa am o nastere naturala, fara medicatie. Am citit si citit si iar am citit si am strans o echipa de sprijin formata din prieteni si familie. Am vrut sa simta cum imi loveste coastele in timpul nasterii deoarece nu am avut acea experienta pe care am dorit-o atat de mult.
Contractiile mele au inceput acasa si antrenorul de travaliu a venit cand au devenit puternice. Am mers prin vecini, am facut un dus si mi-am colorat unghiile roz. Cand nu am mai putut vorbi printre contractii, ne-am indreptat spre spital. Imi amintesc ca am fost intrebata nu o data, ci de doua ori, daca vreau o epidurala cand am ajuns, dar mi-am adunat fortele sa spun “NICIODATA”. Apa mi s-a rupt la putin timp dupa asta si mi-am nascut fiul la 30 minute dupa ce am ajuns in spital. A fost sanatos si eu am fost fericita ca l-am putut naste natural.

Cel mai bun mod de a naste

Oamenii comenteaza adesea ca te simti atat de bine dupa o nastere naturala. In general, m-am simtit grozav (si flamanda si obosita) dupa fiecare nastere, De fapt, singura diferenta reala a constat in propriile mele atitudini legate de modul in care am privit nasterea versus realitatea. O nastere naturala dupa cezariana fara medicatie nu a fost nici mai usoara nici mai grea decat o nastere indusa cu o epidurala sau o cezariana. Ele au fost la fel de provocatoare si la fel de pline de satisfactii. De fapt, fiecare nastere este magica.
Exista trei tipuri de nastere foarte diferite, am ajuns sa inteleg ca nu exista niciun mod absolut perfect pentru a naste un copil. Toate tipurile de nastere implica planificare, decizii, epuizare, durere, foame si recuperare. Toate tipurile de nastere necesita putere si o credinta ca putem realiza lucrurile dificile. Cel mai important, toate au rezultat in miraculoasa nastere a unui copil.

Cele 3 povesti ale nasterii apartin mamei Amanda Boyarshinov si le puteti gasi aici